DIN TIRUVANNAMALAI, DINCOLO DE TIMP, CĂTRE NIRVANA…*
Marius CHELARU
În India înfloresc de mii de ani florile înţelepciunii. Aici s-a născut budismul, de aici au plecat spre Asia şi întreaga lume mugurii credinţei, curente filosofice (1), legende despre oameni remarcabili. Tamil Nadu, al 11-lea stat ca mărime din India, cu capitala la Chennai (Madras) are circa 130 000 km pătraţi şi în jur de 65 milioane de locuitori. Conform tamilienilor, cea mai veche şi mai pură din limbile dravidiene (2) este a lor (3), a doua limbă clasică a Indiei, aşadar, după sanscrită, dar, din motive extralingvistice, nerecunoscută ca atare. În cea mai veche gramatică tamilă păstrată (4), Tolkappiyam, se menţionează că, dintre limbile dravidiene, tamila a fost influenţată cel mai puţin de sanscrită. Cele mai vechi opere literare tamile sunt considerate aşa-numitele texte Sangam, datate între 500 î.e.n. şi 200 e.n.(5).
În Tiruvannmalai (Dharmapuri), oraş şivait (6), Siva este adorat ca Arunachaleswar. Templul, unul din cele mai mari din India, întins pe 10 hectare, a fost construit în secolul XI, dar cea mai mare parte a structurii sale a fost desăvârşită între secolele XVII–XIX. În Tamil Nadu se află sute şi sute de aşezăminte, temple ş.a.m.d. şi îşi au sălaşul mulţi asceţi, care călătoresc spre nirvana ducând o viaţă curată, dăruind înţelepciune şi upadesa (călăuzirea / îndrumarea) discipolilor.
Astfel, într-o noapte de după Arudra Darshan/ Apariţia lui Siva , ziua în care se comemorează clipa când s-a ivit între devoţi, în chip de Nataraja (7), în 29 decembrie 1879 (8), înainte de readucerea icoanei zeului în templu, s-a născut, în casa unui brahman pios, Sundaram Ayyar, si a soţiei sale, Alagammal, în micul oraş Tiruchuzhi, un copil numit Venkataraman. Peste ani, oamenii vor fi convinşi că Siva se va întrupa în acesta, cu numele de Sri Ramana. Asta se va întâmpla după ce, în urma unor semne, Venkataraman a plecat de acasă pe 29 august 1896, în căutarea tatălui său ceresc, Arunachala. În 1 septembrie a ajuns la Tiruvannmalai (9), a intrat în templu „în faţa părintelui său, Arunchaleswar (10). Acolo, în desăvârşita fericire a Uniunii, i se împlini căutarea şi călătoria luă sfârşit.”
Astfel a început viaţa lui Venkataraman (care, ulterior, a devenit Sri Ramana Maharshi), povestită de Arthur Osborne în cartea sa. Pe scurt, Ramana Maharshi a dezvoltat o metodă al cărei nume în sanscrită este atma-vichara şi s-ar putea traduce prin autoexaminare / cunoaştere/ reflecţie sau privire în sine . Traducerea standard occidentală este self-inquiry (varianta americană) / self-enquiry (cea britanică), într-o accepţie generală fiind vorba de autoinvestigare. Sri Ramana a descris cum anume se poate practica această metodă. Esenţial, în orice sadhana, (căutare spirituală, practică spirituală) este să opreşti jocul minţii şi să o fixezi numai asupra unui aspect / lucru. „De ce nu am aduce-o înapoi şi am fixa-o în scrutarea sinelui? Numai aceasta este atma-vichara. Asta este tot ce trebuie făcut (11).
După David Godman (12), teza de bază a lui Sri Ramana este că Sinele/ Eul e doar un gând, o idee, că acel ceva pe care fiecare îl numeşte „Eu” îşi are originea în „Centrul-Inimă, localizat în pieptul omului. De acolo, gândul-Eu urcă spre creier şi se identifică cu corpul: <Eu sunt acest corp>. Atunci se creează iluzia că ar exista o minte sau un eu individual care locuieşte corpul şi controlează toate gândurile şi acţiunile.” Sri Ramana spune că, dacă rupem legătura dintre „gândul eu” şi gândurile cu care se identifică el, atunci „gândul-eu” se va „diminua pâna va dispărea… în centrul-inimă…. Acesta este momentul realizării de sine… Ramâne numai Atman (spiritul, sinele) (13).”
În fond, divinul este ubicuu, iar spiritul – transcendent. Gândul-eu si „centrul-inimă”, cei doi termeni folositi de Sri Ramana, au suscitat destule discuţii. După Sri Ramana „gândul-Eu” este o doar noţiune, la care noi ne referim ca la „a te simţi pe tine însuţi”, cu un termen corespondent din limbajul comun. Ideea aceasta a mai fost dezvoltată, în timp, pe alte coordonate, şi de alti gânditori. De pilda, înţeleptul din Kerala, Sankara, a folosit o serie de expresii ca: ahamdhi, ahampratyaya, ahamkriya sau ahamkara (14).
Se spune ca lumea noastra a devenit atât de sceptică, de puţin deschisă spre misticismul adevărat, chiar spre credinţă, încât, dacă un sfânt ar pogorî între noi, nu l-am vedea, ba ar avea chiar „şansa” să fie socotit nebun. Poate că una dintre problemele epocii noastre este aceea că multe întrebari esenţiale, cu adevărat importante, „par” banale. Poate prea personale, poate prea comune, poate prea… Sunt destui cei care spun că a trecut vremea când avea sens să te gândesti la întrebări de genul „Cine suntem? De unde venim? Încotro ne îndreptăm?”
Sri Ramana a căutat, în mesajul său universal, într-o lume atât de complicată în aparenţă, simplitatea, esenţa. „Cine sunt Eu ?” era una dintre întrebarile importante pentru el, pentru că, în fond, esenţa tuturor credinţelor este o chestiune personală, chiar intimă, directă faţă de Dumnezeu. Cine sunt Eu ? / Nan Yar? este titlul unei cărţi a lui Sri Ramana, în care putem vedea cum, pornind de la scripturile indiene, găseşte un drum catre „sine”, pe care îl dezvăluie celor care doresc să păşească alături de el. Nu a făcut niciodată vreo diferenţă între oameni, acceptându-i pe toţi cei pregătiţi să urmeze calea sa, indiferent de convingerile religioase, sex, naţionalitate ş.a.m.d.
Printre discipolii săi se numără şi oameni care au dobândit notorietate, precum Paul Brunton, Robert Adams sau şivaitul Swami Lakshman Joo, Paramahansa Yogananda ş.a.m.d. Putem spune că, într-un fel, Sri Ramana a fost o personalitate revoluţionară (cum nota Simona-Grazia Dima în postfaţă), fie şi prin aceea că a păşit pe calea sa la 17 ani, fără vreun maestru, fără a urma preceptele vreunui ordin monahal sau ale vreunei instituţii, fixarea definitivă în Sine fiind ţelul vieţii sale.
Cartea lui Arthur Osborne este o călătorie spirituală într-o lume cu aer de atemporal, parcă, dar şi un prilej de a ne întreba (încă), poate aidoma lui Sri Ramana: Nan Yar?
*Arthur Osborne, Ramana Maharshi sau calea cunoasterii supreme, traducere, note şi postfaţă: Simona-Grazia Dima, cuvânt înainte: Dr. S. Radhakrishnan, Vicepreşedinte al Republicii India, Bucureşti, Editura Herald, 2003
NOTE:
1. Prezenta traducere de Simona-Grazia Dima, p. 19.
2. Clasificate în: dravidiană, sudică, tamil-kannada, tamil-kodagu, tamil-malayalam, tamilă.
3. Limba tamilă are aspecte dificile, legate de diglosie; între limba vorbită şi cea scrisă existând diferenţe semnificative.
4. În Tolkappiyam, peste 200 de referinte atestă faptul că au mai existat şi alte tratate de gramatică.
5. Deşi cea mai mare parte a textelor poetice vechi s-a pierdut, acestea s-au păstrat parţial în antologii datate în jurul secolului IV e.n., precum Zece Poeme pastorale / romantice (Pattuppattu), Cele opt antologii (Ettuttohai). Istoria literară tamilă a identificat pentru această perioadă 173 de poeţi (dintre care 30 de femei) care au scris două tipuri de poeme: akam (ezoterice: în special pe tema dragostei) şi puram (exoterice: mai ales pe teme ca lupta, războiul).
6. Tamilii sunt, în majoritate, hinduşi, puţini dintre ei fiind musulmani şi creştini.
7. Nata: dansator / actor-dansator. Nu am redat semnele diacritice, din motive care ţin de posibilităţile de tehnoredactare.
8. Osborne face o analogie între venirea / plecarea de pe lume a lui Sri Ramana şi aceleaşi date la Iisus: înţeleptul indian, arăta el, a murit la 14 aprilie, nu departe de Vinerea Mare.
9. În Statistical Hand Book, Tamil Nadu, 2000 – se arată că în 1999, de exemplu, au sosit la Tiruvannmalai 563 996 vizitatori.
10. Iswara (Divinitatea personală supremă / Dumnezeul personal; primul stadiu de manifestare a lui Brahman) manifestat ca Arunchala.
11. Sri Sadhu Om, The Path of Sri Ramana, vol. 1 (Sri Ramana Kshetra: Tiruvannamalai, 1997), p. 77.
12. David Godman, Living By the Words of Bhagavan (Sri Annamalai Swami Ashram Trust: Tiruvannamalai, 1995), p. 24–25.
13. Sri Ramana scria: „Cunoaşte-te pe tine însuţi. Toate celelalte ţi se vor dezvălui apoi de la sine. Discerne între Atma – infinitul, nemuritorul, imuabilul, atotcuprinzătorul – şi trupul şi universul de-a pururi schimbătoare, fenomenale şi perisabile. Întreabă-te „Cine sunt eu?” Linisteşte-ţi mintea. Eliberează-te de orice alt gând decât cel la Eu sau la Atma. Afundă-te în adâncul inimii tale. Descoperă adevăratul, infinitul „eu”. Odihneşte-te acolo în pace pentru totdeauna şi identifică-te cu Eul Suprem.”
14. Vezi: Sankaracarya, Upadesa Sahasri / Cartea celor 1 000 de învăţături, Bucureşti, Editura Herald, 2001 (vezi şi traducerea lui Segaku Mayeda, A Thousand Teachings: The Upadesasahasri of Sankara, State University of New York Press: New York, 1992).
