Locuinţele noastre

Pentru mine casa era un veritabil cosmos, un spaţiu al filosofării şi al creşterii lăuntrice, al imaginarului, iar nu o posesiune. Întotdeauna ne-am aflat într-o criză locativă, ca să mă exprim astfel, pentru că am locuit prima oară într-o singură cameră, cu chirie, pe str. Nikos Belloianis nr. 12, după care, tot din partea serviciului părinţilor, am primit două camere, de asemenea cu chirie, pe str. Giurgiu nr. 15, et. 2, ap. 9 (tel 22969). Aici ne-am simţit tare bine, doar că preocupările ne erau îngrădite de spaţiul strâmt şi simţeam nevoia să ne mutăm din nou. Fiindcă instituţia unde lucrau nu i-a mai ajutat pe părinţi (să spunem că tata nu era niciodată în relaţii bune cu conducerea, fiind considerat întrucâtva recalcitrant), am reuşit, cu enorme sacrificii, din propriile economii, la care am adăugat o sumă nu foarte mare, realizată din vânzarea casei de la ţară a bunicilor paterni, să ne construim un apartament pe str. Zlatna nr. 10, sc. B, ap. 1 (nr. de telefon 32517). Dar şi aici cărţile ne dădeau afară din casă, drept care am făcut iar drastice economii, eu lucrând acum la Biblioteca judeţeană şi punând la o parte, lunar, o sumă din modestul meu salariu, astfel încât am reuşit să ne mai înălţăm unul, pe str. 1 Decembrie 1918 nr. 1, et. 1, ap. 1, tel 189940), după care ne-am mutat la Bucureşti şi nu mai avem decât amintirile locuinţelor noastre timişorene.

Powered by WordPress | Designed by: Online Games | Thanks to DJ, Games and Addicting Games