Argument

 

O deosebită reverenţă se cuvine să închin primei mele vocaţii, cea picturală. Mi-am petrecut copilăria desenând şi pictând, am făcut clasele de gimnaziu la Liceul de Arte Plastice din Timişoara (printre profesori –Doru Tulcan, la desen şi sculptură, Viorel Toma, la desen, sculptură şi pictură, Rodica Banciu-Regep la desen, la istoria artei o excepţională profesoară, doamna Karin Bertalan, soţia artistului Ştefan Bertalan, la desen Béla Szakáts, la pictură Ion Perciun, la sculptură Bata Marianov), apoi, studentă la Facultatea de filologie; în vacanţe, pictam în aer liber, peisaje, dar şi portrete, frecventând atelierele unor artişti plastici, precum Gabriel Popa (1937–1995) şi Lidia Ciolac, mai mult timp, Romul Nuţiu, Xenia Eraclide-Vreme şi Leon Vreme, fulgurant. Structural, sunt, am rămas plastician şi acest lucru a fost remarcat de criticii literari ai poeziei mele. Poemel mi se nasc de obicei ca nişte fulguraţii mai degrabă vizuale decât auditive.

Includ în această rubrică a site-ului meu fotografii după desene, schiţe, câteva tablouri (în tuş, cerneală, tuş şi cerneală, creion, tuş şi tempera, tempera, chiar pix cu pastă, ulei pe pânză, lemn sau sticlă), crochiuri, unele apărute în reviste ori în volume, ca ilustraţii – de pildă, la poemele lui Sabin Opreanu, poetul din Herculane; ori coperta la propriu-mi volum Noaptea romană. Multe dintre desene ar fi avut nevoie de o perfecţionare tehnică, ştiu, un ele sunt prea încărcate cu negru, altele au proporţiile aprpoximative, în fine, unele sunt doar nişte încercări rapide însă toate au o anume vibraţie, o sinceritate atitudinală şi chiar o subtilitate plastică, reieşind uneori din detalii, din combinaţiile tehnice, motiv pentru care le expun fără a mă ruşina.

Energia mi-a fost –– de-a lungul unei existenţe complicate, dramatice în plan lăuntric tocmai din pricina caracterului foarte intim, uneori de nemărturisit, al suferinţelor îndurate ––, absorbită de poezie, critică literară, eseistică, traduceri. Deviată. Simt o moarte în suflet pentru că nu mi-am onorat suficient şi această primă vocaţie, fapt pe care profesorii mei l-au numit o crimă. Nu ştiu dacă viitorul îmi va mai rezerva noutăţi în această privinţă, dar, oricum, nimic nu vămuieşte bucuria de a putea reda, redescoperind şi retrăind întruna starea de inspiraţie care le-a generat, aceste imagini, care au însemnat o oază de bucurie pură, neîntinată, în oceanul zbuciumat al vieţii (Simona-Grazia Dima).

Powered by WordPress | Designed by: Online Games | Thanks to DJ, Games and Addicting Games